Miercuri, 16 Octombrie 2019

P Petrolul

Îi mai ţineţi minte? Ce mai fac străinii care au trecut, în ultimele sezoane, prin curtea Petrolului (I)

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

După revenirea în Liga I, produsă în 2011, Petrolul şi-a deschis larg porţile pentru fotbalişti străini. Practic, sezon de sezon, la Ploieşti au aterizat „vagoane” întregi de jucători veniţi din toate colţurile lumii, unii dintre ei reuşind să intre în cartea de istorie a „galben-albaştrilor”, alţii având doar prezenţe efemere pe „Ilie Oană”.

Primul episod al serialului pe care vi-l propune SportOnlinePh înseamnă o întoarcere în timp, până în sezonul 2011-2012. În acea stagiune, la Petrolul au fost legitimaţi 19 jucători străini, doar cinci dintre aceştia stând mai mult de un an la Ploieşti.

Aflat la cârma Petrolului în acea perioadă, Vivi Răchită a mizat, mai întâi, pe filiera „ex-iugoslavă”, care, însă, n-a dat nici pe departe randamentul aşteptat. La jumătatea campionatului, managerul şi-a schimbat strategia şi, cu infuzia de capital primită de la Florian Walter, a deschis orizonturile, astfel ajungând la Ploieşti jucători ce, mai apoi, au devenit adevăraţi idoli ai suporterilor, precum Younes Hamza, Damien Boudjemaa sau Sony Mustivar.

Iată, în continuare, o radiografie a ceea ce a însemnat cariera post-Petrolul a celor 19 fotbalisti care au îmbrăcat tricoul „galben-albastru”, în stagiunea 2011-2012, pigmentată cu o serie de fotografii inedite, majoritatea cadrelor surprinzând momentele de început ale aventurilor lor.

......................................................

Suat Zendeli (portar, 35 ani, Macedonia) – adus în toamna lui 2011, cu mari speranţe, el fiind recomandat şi de statutul de fost component al naţionalei Macedoniei, Suat Zendeli a intrat în istorie prin cele 5 goluri încasate în primul meci oficial de pe noul „Ilie Oană”, Petrolul – Dinamo 1-5. Legenda spune că, la finele acelui joc, primarul de atunci al Ploieştiului, Andrei Volosevici, intra în vestiarul petroliştilor şi se răstea la jucători: „Bă, care dintre voi e portarul? De mâine esti portar la Primărie!”.

Evident, Zendeli n-a ajuns să-şi schimbe locul de muncă, dar Răchită a decis să-l scoată din lot şi, pentru a-l forţa să semneze rezilierea, l-a trimis să se antreneze cu juniorii, pe terenul de la Vega. Zendeli a plecat până la urmă, dar a dat în judecată Petrolul şi a avut câştig de cauză la FIFA, iar ploieştenii au trebuit să achite, ulterior, o datorie de aproape 150.000 de euro.

Una peste alta, Zendeli a jucat 6 meciuri pentru Petrolul, de remarcat fiind faptul că el a văzut un cartonaş roşu chiar la debut, în confruntarea de la Vaslui. Şi-a continuat cariera în ţara natală, la Renova, iar acum este titular între buturile lui FC Shkupi, un alt club care activează în prima ligă macedoneană.

Marko Campar (portar, 29 ani, Serbia) – o prezenţă pasageră în curtea Petrolului. A venit în vara lui 2011, făcând parte dintr-un grup de jucători aduşi la Ploieşti de către Radu Călin, un fost sponsor, mai mult sau mai puţin oficial, al “galben-albaştrilor”. Împrumutat, teoretic, de la Oţelul Galaţi, portarul sârb n-a jucat, oficial, niciun minut pentru Petrolul, iar în vara lui 2012 a plecat la Tomşani, echipa de ligă a treia preluată, atunci, de Radu Călin. Şi-a continuat cariera la Kaposvar II (Ungaria) şi la echipe modeste din Serbia, Ozren Sokobanja, Sloga Despotovac, Timok Jajecar şi, în prezent, Sloga Kralijevo.

Nenad Djurovic (fundaş central, 31 ani, Muntenegru) – a făcut parte din contingentul care s-a vrut a întări Petrolul imediat după promovare. Venea de la Szolnok (Ungaria), dar la Ploieşti n-a reuşit să se impună, bifând doar 3 meciuri în campionat şi 2 în Cupa României. A plecat în iarna lui 2012, dar nu fără scandal, baricadându-se la propriu, în timpul cantonamentului de la Predeal, în camera de hotel, atunci când secunzii lui Răchită l-au anunţat că trebuie să-şi facă bagajele. De la Petrolul a ajuns la Sutjeska Niksic (Muntenegru), apoi la Nyiregyhaza (Ungaria), din nou Sutjeska şi, în momentul de faţă, joacă la Mogren Budva (Muntenegru).

Aleksandar Petrovic (fundaş central, 33 ani, Serbia) – adus la începutul sezonului 2011-2012, Petrovic a devenit, repede, un titular de bază al Petrolului. A şi bifat, atunci, 12 meciuri în prima parte a stagiunii, dar, în iarnă, şi-a reziliat brusc contractul cu “galben-albaştrii”. “A venit şi s-a rugat de noi să-i dăm drumul, pentru că are probleme de familie acasă”, spuneau, la acea vreme, oficialii “găzarilor”, doar că, o zi mai târziu, Petrovic semna cu Concordia Chiajna, dând naştere unui conflict, la nivelul declaraţiilor, între conducerile celor două cluburi.

De la Chiajna a mers la Poli Timişoara, apoi s-a întors în Serbia, evoluând pentru echipe mărunte, precum IMT Belgrad, Dinamo Pancevo şi Stara Pazova, iar în ianuarie 2016 a mai avut o aventură în România, la Naţional Sebiş. Din vara anului trecut nu mai figurează în lotul vreunei echipe.

Enes Sipovic (fundaş central, 26 ani, Bosnia) – împrumutat de la Oţelul Galaţi, Sipovic a jucat aproape meci de meci în prima parte a stagiunii 2011-2012. A adunat 18 prezenţe pentru Petrolul, 15 în campionat şi 3 în Cupa României, dar i-a “intrat pe dos” lui Vivi Răchită, managerul petroliştilor suspectându-l pe Sipovic că nu a vrut să joace contra echipei de care aparţinea, în ultimul meci al anului 2011. Astfel, în pauza de iarnă, Răchită l-a trimis pe bosniac înapoi la Oţelul, echipă cu care Sipovic avea să câştigem mai apoi, campionatul.

A mai jucat, în ţară, la Farul Constanţa, iar în 2015 a plecat în Belgia, la KVC Westerlo. După scurt timp, s-a transferat în Maroc, iar acum evoluează pentru Ittihad Tanger, fiind unul dintre cei mai apreciaţi jucători ai echipei.

Aleksandar Stojimirovic (mijlocaş central, 34 ani, Serbia) – s-a aflat sub contract cu Petrolul tot sezonul 2011-2012, strângând 21 de meciuri şi 3 goluri marcate. După aceea, a mai jucat la Pecsi (Ungaria), Radnicki Kragujevac (Serbia), Ermionidas (Grecia) şi Jagodina (Serbia), iar, acum, evoluează pentru Dinamo Vranje (Serbia).

Nikola Komazec (atacant, 29 ani, Serbia) – venit în vara lui 2011, Komazec era prezentat, la acel moment, drept urmaşul lui Sinisa Mihajlovic, spunându-se despre el ca ar fi un foarte bun executant de lovituri libere. N-a confirmat, însă, la Petrolul, echipă pentru care a jucat 16 meciuri, înscriind de 3 ori, iar Răchită l-a tras pe linie moartă după doar o jumătate de an, şi în cazul lui ajungându-se la un proces la FIFA, câştigat de fotbalistul sârb.

După Petrolul, Komazec a mai evoluat la NK Maribor (Slovenia), Suphanburi (Thailanda), FK Sarajevo (Bosnia), Busan (Coreea de Sud), Haugesund (Norvegia), Pattaya United (Thailanda) şi Dinamo Batumi (Georgia). Iar, din 2016, Komazec activează tocmai în Hong Kong, la South China, echipă pentru care a înscris de 9 ori în 11 apariţii bifate în acest sezon.

Valincius Povilas (portar, 27 ani, Lituania) – adus în iarna lui 2012, de la Suduva, portarul lituanian a stat până în 2014 la Ploieşti, dar n-a prins decât rareori terenul. A jucat doar patru meciuri în două sezoane şi jumătate, rămând în istorie şi prin “performanţa” de a rata finala de Cupa României, din 2013, dintr-un motiv absolut straniu: a avut programată nunta chiar pe data de 1 iunie 2013!

De la Petrolul s-a întors în ţara natală, jucând mai întâi la MRU-TiuMenas, apoi la Atlantas Klapeida, la fiecare dintre aceste echipe fiind titular de bază. De la începutul acestui an a trecut la Silas Ruda, tot o grupare de prim eşalon din Lituania.

Matteo Gritti (portar, 36 ani, Italia) – venit în ianuarie 2012, în timp ce echipa se afla în cantonament în Antalya, portarul italian n-a bifat decat trei apariţii la Petrolul, meciuri în care a primit opt goluri. A fost în poartă inclusiv la celebrul joc cu Concordia Chiajna, 3-4 după 3-1 în minutul 85, iar prestaţiile sale au ridicat multe semne de întrebare, cu atât mai mult cu cât a fost implicat într-un mare scandal al pariurilor în Italia, motiv pentru care, nu la mult timp după ce a părăsit România, a şi fost reţinut de autorităţile din Peninsulă, fiind trecut în arest la domiciliu.

S-a şi lăsat de fotbal după ce şi-a încheiat angajamentul cu Petrolul, la finalul stagiunii 2011-2012, dar, din vara lui 2016, a început din nou să apere, la echipa de amatori MapelloBonate.

Vasili Hamutovski (portar, 32 ani Belarus) – convins de Vivi Răchită să se întoarcă în România, Hamutovski a semnat cu Petrolul în primăvara lui 2012, după ce începuse returul de campionat. A fost titular până la finele sezonului, după care, în startul campionatului 2012-2013, a trecut în umbra lui Bornescu, revenit pe “Ilie Oană” odată cu lotul “U” Cluj.

Lui Hamutovski i-a expirat contractul chiar înaintea finalei de Cupă cu CFR Cluj, la finalul lui mai 2013, într-un moment în care Petrolul se afla într-o situaţie pur şi simplu incredibilă. Cum Bornescu era suspendat, după celebra muşcătură aplicată lui Bawab, în jocul din ultima etapă a campionatului, iar Povilas plecase în Lituania, având programată nunta chiar în ziua finale, Petrolul nu mai avea sub contract decât un singur portar, juniorul Oprea! Însă, Hamutovski a acceptat, fără rezerve, să semneze un angajament pentru doar o săptămână, astfel încât el a fost cel care a “închis” poarta “lupilor” la finala cu CFR.

După Petrolul, a mai jucat, în Belarus, la Torpedo Zhodino şi Dinamo Minsk, iar în vara lui 2016 şi-a încheiat cariera.

Selim Ben Djemia (fundaş central/lateral, 27 ani, Franţa/Tunisia) – a ajuns la Petrolul în iarna lui 2012, fiind împrumutat de la Genoa. A jucat în 12 meciuri, iar după numai şase luni a plecat, neintrând în planurile noului antrenor, Mircea Rednic. A rămas în România, jucând la Astra, după care s-a întors în Franţa, evoluând în eşalonul secund, pentru Stade Laval. Cariera şi-a continuat-o în Tunisia, la Club Sportif Sfaxien, a şi jucat pentru naţionala Tunisiei, dar, din vara lui 2016, nu mai are niciun angajament.

Vincent Bikana (fundaş central, 24 ani, Camerun) – achiziţie “exotică”, Bikana a fost la un pas să devină primul jucător vândut de Petrolul înainte să… semneze cu Petrolul! Camerunezul a ajuns sub comanda lui Răchită în iarna lui 2012, atunci când echipa se afla în cantonament în Antalya, fiind, însă, în acelaşi timp şi pe lista lui FC Vaslui. Moldovenii au vrut să-l fure, efectiv, din hotel, Adrian Porumboiu a avansat chiar şi o sumă de bani pentru a-l deturna către gruparea pe care o patrona, dar Bikana a decis să semneze, până la urmă, cu Petrolul.

A a jucat doar un retur de campionat la Ploieşti, bifînd 13 apariţii, iar din 2013 şi-a pierdut urma în Malayesia, ultima echipă cunoscută din CV-ul său fiind Terengganu FA.

Alvaro Silva (fundaş central, 32 ani, Spania) – venit şi el tot în iarna lui 2012, din liga a doua spaniolă, de la Xerez. A plecat după şase luni şi 8 jocuri la Petrolul, întorcându-se la Xerez, după care s-a orientat către zone mult mai exotice. În ianuarie 2013 s-a transferat la Lankaran (Azerbaidjan), apoi s-a mutat la Al-Qadisiya (Kuweit), de unde a plecat la Daejon (Coreea de Sud).

A jucat şi pentru naţionala statului Filipine, iar în ianuarie 2017 a semnat cu Hanoi FC, în Vietnam.

Sony Mustivar (mijlocaş central, 26 ani, Franţa/Haiti) – un jucător care a intrat cartea de istorie a Petrolului. A ajuns la Ploieşti în ianuarie 2012, iar de la primul joc oficial a devenit şi “căpitan” al echipei, după o decizie a lui Vivi Răchită ce a fost vehement contestată la acea vreme, dar care şi-a dovedit, mai apoi, pe deplin acoperirea. Drept dovadă, Mustivar a fost şi cel care, în 2013, ridica primul deasupra capului Cupa României, din postura de purtător al banderolei în finala cu CFR Cluj.

Un fotbalist extrem de serios şi de muncitor, Mustivar a fost unul dintre idolii publicului ploieştean, adunând, în total, 93 de jocuri în tricoul Petrolului. A plecat în februarie 2015 şi, de atunci, joacă pentru Sporting Kansas City, una dintre echipele bune din MSL, campionatul profesionist nord-american.

Patrick Osiako (mijlocaş central, 30 ani, Kenya) – adus în martie 2012, după ce începuse deja returul, Osiako a jucat 11 meciuri şi a marcat 2 goluri pentru Petrolul, dar n-a vrut să-şi mai prelungească angajamentul şi din vara acelui an. A ajuns, apoi, la Hapoel Beer Sheva (Israel), Simurq (Azerbaidjan), iar în vara lui 2016 figura în lotul formaţiei suedeze Linkoping City.

Damien Boudjemaa (mijlocaş, 31 ani, Franţa) – venit ca un ilustru anonim, în iarna lui 2012, de la echipa de amatori UJA Maccabi Paris Metropole, Boudjemaa a explodat, efectiv, în cei trei ani petrecuţi la Ploieşti. Un mijlocaş extrem de tehnic, francezul a bifat 76 de meciuri şi 8 goluri pentru Petrolul, transferându-se, la jumătatea sezonului 2014-2015, la Slavia Praga, contra unei sume de 250.000 de euro. Adică de zece ori mai mult decât plătise Petrolul pentru a-l aduce, cota lui Boudjemaa urcând, pe Transfermarkt, de la 0 (2012) la 1.55 milioane euro (februarie 2014)!

Nu s-a adaptat la Slavia, iar în ianuarie 2016 s-a întors în România, dar nu la Petrolul, desi au fost ceva tatonări, ci la Astra, acolo unde se află şi în prezent.

Hamza Younes (atacant, 30 ani, Tunisia) – probabil cel mai iubit jucător care a evoluat pe “Ilie Oană” din 2012 încoace, Younes a cucerit din start publicul prin golurile sale, de cele mai multe ori decisive. Adus de Răchită în februarie 2012, după ce refuzase, în ultimul moment, să semneze cu Astra, tunisianul a jucat 64 de meciuri pentru “lupi”, înscriind 37 de goluri. A fost vândut, în iarna lui 2014, la Botev Plovdiv, la pachet cu Dore şi Benga, într-o tranzacţie, probabil, extrem de profitabilă pentru patronul Dan Capră, chiar dacă, oficial, suma de transfer, pentru toţi trei, n-a depăşit 700.000 de euro.

După Botev, pentru Hamza Younes a urmat campioana Bulgariei, Ludogorets Razgrad, cu care a evoluat şi în Champions League, apoi o aventură în Iran, la Tractor Sazi. A revenit în România în ianuarie 2016, la Chiajna, dar, desi a semnat contractul cu ilfovenii, nu a apucat să debuteze, nereuşind să obţină permisul de muncă în România.

În vara lui 2016 a ajuns sub comanda lui Răzvan Lucescu, la Skoda Xanti, şi este unul dintre golgheterii campionatului elen, având 12 reuşite în acest sezon. De curând, s-a căsătorit cu o ploieşteancă.

Monsef Zerka (atacant, 35 ani, Franţa) – de 12 ori a îmbrăcat Zerka tricoul Petrolului, între martie şi iulie 2012, suficient cât să devină un fotbalist extrem de apreciat de către publicul ploieştean. Împreună cu Younes, pe care ştia să-l pună foarte bine în valoare, Zerka a fost omul din ofensivă care a contribuit substantial la menţinerea “lupilor” în primul eşalon, chiar dacă nu şi-a trecut în cont decât 2 goluri.

După Petrolul a plecat la Tanjong Pagar, în Singapore, ultima echipă din cariera sa, Zerka abandonând cariera, după o tentativă nereuşită, în 2016, de a prinde un angajament într-un eşalon inferior din Franţa.

Denis Sytnik (mijlocaş, 30 ani, Ucraina) – un “moft” al lui Gigi Mulţescu, transferul lui Sytnik s-a produs înaintea ultimelor etape ale sezonului 2011-2012. Venit din Islanda, de la IBV Vestmannaeyuiar, Sytnik n-a jucat de 112 minute la Petrolul, adunate în trei prezenţe, şi, logic, s-a despărţit de “găzari” în vara lui 2012.

S-a întors în Islanda, a evoluat pentru Grindavik şi Throttur, apoi a trecut pe la Tytan Armyansk (Ucraina), Marsaskala (Malta), Selfoss (Islanda), Senglea Athletic (Malta), Torpedo Zhodino (Belarus), FC Luga (Malta) şi, din ianuarie 2017, figurează în lotul lui Victoria Hotspurs (Malta).